Istoria tatuajelor

Istoria si Originea Tatuajelor

joi, 1 decembrie 2011

Tatuaje Africa: Makonde


Dinembo: tatuajele tribale ale tribului Makonde



În rândul tribului vorbitor de Bantu, Makonde, tatuajele au fost şi sunt până în ziua de azi mai complicate decât la alte triburi indigene din Mozambic. Rezonanţa tradiţiei tatuatului din această zonă poate fi atribuită într-o anumită măsură peisajului ocupat de către tribul Maconde, un loc caracterizat de platouri înalte relativ inaccesibile care au împiedicat contactul european şi din vest până la începutul secolului a XX.-lea; şi de asemena, cosmologiei şi miturilor Makonde, care laudă până în prezent faptele, cunoaşterea şi atributele fizice superioare ale „marilor” strămoşi, în special femeile tatuate, care au devenit divine după moarte. În mod tradiţional, tatuajele Makonde erau considerate ca fiind indicatori regionali, iar fiecare trib prefera motive specifice care se desenau într-o varietate de motive  forme. Faţa şi alte părţi ale corpului conţineau trese, unghiuri şi linii drepte sau în zig-zag, completate uneori cu un cerc, un romb, un punct sau un motiv de animal. Aceste motive au rămas în mare parte neschimbate până în prezent, deoarece fiecare generaţie de tatuatori Makonde a implementat doar schimbări minore în motivele tatuate, ghidându-se mai mult după principiile tradiţionale. În prezent, singura inovaţie semnificativă în tradiţia tatuării este tehnologia în sine, vechiul cuţit triunghiular de tatuat fiind înlocuit de un model cu brici care taie pielea într-un mod mai egal şi mai precis.

Motive de tatuaj


Motive decorative des întâlnite precum păianjeni (lidangadanga), crocodili (nantchiwanuwe) şi chiar şi rădăcini de yucca (nkana) erau asociate cu magia în trecut. În ziua de azi, femeile Makonde continuă să creadă că tatuajele lor desenate pe abdomen (mankani) şi pe intreriorul coapselor (nchika) disupun de o putere supranaturală şi ajută la atragerea unui soţ. De asemenea, despre motivele folosite pentru a decora aceste zone, de obicei palmiere sau fructul acestora (nadi) şi mai ales şopârle (magwanula), se credea că au un efect pozitiv asupra fertilităţii.

Cu toate acestea, practica Makonde de a tatua zona ombilică şi pubiană ar putea să aibă legătură cu vechea tradiţie a „magiei” profilactice, a cărei menire era să împiedice penetrarea sau posedarea de către forţele răului prin pasajele vulnerabile ale corpului, cum ar fi deschizăturile naturale ale acestuia. Armitage (1924) citează mai multe cazuri de scarificare în zona ombilică printre femeile Gonja şi Dagomba vorbitori de Bantu din Ghana, „pentru a împiedica îmbolnăvirea”, iar antropologii Nevadomsky şi Aisien (1995) descriu cinci tatuaje care pornesc din zona ombilică („centrul vieţii”) în rândul femeilor Bini din Benin. Nu în mod surprinzător, membrii tribului Bini îşi preparau pigmenţii de tatuaj din frunze şi calamină, iar la înmormântări, bocitorii şi bocitoarele „îşi desenau o linie de calamină pe frunte pentru a speria spritul celui decedat care încerca să-şi tragă rudele cu el spre ţărâmul morţii.”

Viaţa spirituală a tribului Makonde


Tribul Makonde credea într-o cosmologie dominată de o puternică forţă impersonală (ntela), îmblânzirea spiritelor ancestrale (mahoka) care puteau fi bune sau rele, şi un concept al spiritelor atotpătrunzătoare (nnandenga) şi a vrăjitorilor care reprezintă forţe ale răului.
Se făcea apel în mod frecvent către spiritele strămoşilor pentru a cere leacuri pentru anumite boli, sau pentru a asigura succes în recoltă sau la vânat. Mahoka serveau de asemenea ca şi mediatori între cei vii şi Nnungu, un zeu puternic care era invocat în timpul marilor secete când membrii tribului Makonde se rugau pentru ploaie.
De asemenea, spiritele morţilor numite mapiko terorizau numai femeile şi cei neiniţiaţi, pe când vrăjitorii creau slavi invizibili din oameni, numiţi lindandosa, care erau trimişi pe câmpurile agricole ca să îşi practice magia neagră.
Din cauza fricii excesive de moarte care domina credinţa Makonde, semnele acestuia trebuiau controlate deoarece moartea ameninţa presupunerile fundamentale ale ordinei cosmice pe care se baza societatea. Astfel, fiecare femeie înţelegea că participarea ei în societate ar putea provoca intervenţia negativă a unor forţe spirituale puternice, manifestându-se ca şi mahoka, nnandenga, lindandosa sau mapiko, aceştia fiind cei care garantau supravieţuirea socială, fizică şi economică. În aceste sens, arta tatuării la tribul Makonde era un mijloc important în asigurarea interacţiei productive între fiinţe umane şi spirite: este cât se poate de clar, că motivele tatuate în mod repetat pe femei le ajuta să îşi asigure dedicarea faţă de puterea care de viaţă şi faţă de procesul de socializare a iniţierii în sine. De asemenea, tatuajele construiau un limbaj vizual comun prin care aceste relaţii puteau fi exprimate într-un mod tangibil, şi mediate pentru a asigura purtătorului mijloace cu care să controleze lumea din jur. În mod similar, sculpturile Makonde, precum şi obiectele mai utilitare precum tâlvi (situmba) şi vase cu apă care întruchipau calităţi feminine şi reproductive, consolidau această dedicare faţă de ordine şi stabilitate, fiind decorate în mod frecvent cu motive de tatuaj. Ca şi „unelete strămoşeşti” folosite pentru a transporta apă, bere, miere şi seminţe, tâlvile erau considerate simboluri feminine prin excelenţă. Şi asemenea corpurilor tatuate ale femeilor Makonde, ele funcţioanu ca şi nişte canale ale semnificaţiei simbolice, semnificaţie care lega comunităţile umane, spirituale şi ancestrale ale tribului Makonde din Mozambic.

0 megjegyzés:

Trimiteţi un comentariu