Arta disparuta a culturii chineze tribale

Wen Sheng: arta disparuta a culturii chineze tribale

China antica, un vast teritoriu unit de o civilizatie severa si evoluata, dar si dezbinat de diferente sociale uriase. In tumultul de lupte pentru supravietuire, in rândul triburilor chineze, intâlnim , inca din primul mileniul i.e.n., dovezi ale practicii tatuarii. Lars Krutak, antropologul care a studiat existenta tatuajelor pe tot globul, ne invita, si de aceasta data, intr-un univers fascinant, plin de mistere.

Intrarea cuvantului „tatuaj” sau „wen shen” („a marca trupul”) in istoria scrisa a Chinei provine tocmai din timpul Dinastiei Han (206 i.e.n. - 220 e.n.). Desi mai exista câtiva alti termeni asociati practicilor de tatuare, ca „mo” (a picta), „lou shen” (a grava corpul), „xiu mian” (a broda fata), este unanim acceptat ca „wen shen” este cel mai apropiat termen istoric din doua motive. In primul rând pentru ca aceasta expresie este utilizata mai frecvent decât altele in textele antice si, cel mai important, ideograma care o reprezinta si care inseamna „a desena un model” se pare ca simbolizeaza un model antropomorf sau un individ cu pieptul tatuat.

Indiferent de aceste asocieri, in antichitate tatuajul era considerat de catre elita Dinastiei Han drept o practica barbara, rezervata minoritatilor etnice sau „strainilor”. Membrii Dinastiei Han se considerau singurii chinezi veritabili, toti ceilalti fiind considerati tribali primitivi care care isi taie, isi provoaca cicatrici sau isi tatueaza pielea cu semne permanente. In conceptia lor, daca nu erai Han, erai necivilizat si, poate, chiar considerat un dusman al statului. De exemplu, locuitorii din Wo, in Japonia, carora, in secolul al III-lea e.n., li s-a impus sa-si tatueze fetele si corpurile.

Un text antic, datat in secolul al treilea i.e.n., spunea: „Oamenii isi vor intoarce fata de la un stapân rau, agresiv si-l vor privi ca si cum ar fi tatuat, ca si cum ar fi dusmanul lor cel mai mare”. Textele mai târzii au aratat ca singura forma de tatuaj acceptata in societatea chineza era cea realizata ca forma de pedepsire pentru tâlharie, adulter sau ofense extrem de grave. De fapt, in secolele sase-sapte e.n., un text „Han shu” („Tratat de pedepsire”) relateaza ca erau vreo cinci sute de crime pedepsire prin tatuare. Termenul folosit in acel text este „mo zui” sau „crime de cerneala” si tatuajul purta deseori o semnificatie asemanatoare cu cea a exilului „asigurând ca persoana pângarita era indepartata cât se poate de implicarea sociala si populatia civilizata”.

Credintele religioase ale timpului considerau, de asemenea, ca tatuajul era imoral si negativ. Iar asta pentru ca principiile populare confucianiste descurajau in general orice modificare permanenta a corpului, pâna la conceptia ca trupul trebuie sa ramâna asa cum a fost dat de parinti. Câteva scoli sugerau, de asemenea, ca ideea budista a reincarnarii ar fi contribuit la traditia de a-si mentine corpul pur.

Conotatiile negative au continuat de-a lungul secolelor. Odata cu formarea Republicii Populare Chineze in 1949, Guvernul a impus politica „eradicarii superstitiilor” si a „schimbarii obiceiurilor si a transformarii traditiilor sociale”. Aceste legi au tintit 56 de minoritati etnice, iar pâna la urma, au dus la disparitia tatuarii in rândul acelor oameni care practicau „arta de nesters”, inclusiv populatia Li din Insula Hainan si Dulong din Yunnan.

Totusi, aceasta privire asupra tatuarii in China tribala nu este doar despre atitudinea oficiala asupra acestei practici. O explorare in istoria culturala a tatuarii in rândul populatiilor Li, Dulong sau a altor „straini tatuati”, si sa nu-i omitem nici pe locuitorii din Taiwan, arata ca practica tatuarii a avut impact asupra imaginatiei populare, fiind reflectata chiar prin cronicile chineze inca dinaintea secolului al saptelea. Considerati o popula]ie „neculturalizata” care isi tatua corpurile cu serpi si insecte, „oamenii din Taiwan” au facut lumina in multe aspecte privind tatuajele. Din pacate, practica tatuajelor in Taiwan a disparut in forma ei traditionala. Si, cu fiecare generatie, tatuarea va disparea si ea, odata cu cei mai in vârsta purtatori de tatuaje din China.