Astazi, Hainanul contemporan nu mai este teritoriul salbatic si misterios situat „in Coada Dragonului”. Tatuajele traditionale sunt acum purtate doar pe trupurile câtorva femei in vârsta din câteva sate. Totusi, prin aceste mici ramasite in timp, ne putem face o idee despre acest trecut de nesters, conturat nu doar dintr-o singura mâna, ci de mai multe generatii ale acestei practici culurale, ce odata, demult, conecta ritualul, mitul si natura din care s-a raspândit cultura tatuajelor Li.
Femeile Dulong din Yunnan
In zona de nord vest a Chinei, tatuarea faciala (baktuq-ru) era o practica foarte comuna in rândul populatiei Dulong (sau Drung) pâna la fondarea Republicii Populare Chineze. Tinerele femei erau tatuate inca din frageda adolescenta cu un model distinctiv, unic in regiunea natala.
Scopul acestor tatuaje este subiectul legendelor din acea regiune. Intâi, ele au fost considerate o metoda de intimidare a negustorilor de sclavi tibetani si a altor inamici care rapeau fecioarele din munti. Alte speculatii asupra acestui obicei era ca impiedica femeile Dulong sa fie atrase de impulsurile unui trai modern la oras, din cauza permanentei lor desfigurari. Un cercetator local din China povestea ca aceste semne marcau aparitia pubertatii si fiecare clan avea un model specific care functiona si ca un semn de identificare a membrilor. Oricare ar fi fost motivul lor, un recenzor chinez nota, in 2003, ca 65 de femei Dulong tatuate continuau sa traiasca in munti, in zonele izolate de lânga Tibet. O mare parte a regiunii, aflata la 4.000 de metri deasupra nivelului marii, era practic izolata de restul lumii sase luni pe an din cauza caderilor masive de zapada. Astazi, au ramas mai putin de 40 de femei Dulong tatuate si, probabil, cea mai tânara a fost tatuata la inceputul anilor 1960, restul având vârste intre 70 si 100 de ani. Guvernul chinez a interzis tatuarea Dulong definitiv in anul 1967.
Una din cele mai in vârsta femei, de 98 de ani, care avea un asemenea tatuaj, spunea ca nu-si aminteste de ce sau când a fost fata ei tatuata. Tot ce a putut marturisi a fost ca era cu alte doua fete din satul ei si „toate plângeam in agonie”.
Tatuajele puncti-liniare semanau cu un fluture al carui corp era desenat pe nas si ale carui antene se intindeau pâna pe frunte, cu aripile deschise pe restul fetei. Dupa ce se facea matrita, desenul era executat cu ace de bambus imuiate intr-o cerneala cenusie din carbune amestecat cu saliva si apa. Procesul de tatuare dura cam sapte-opt ore si femeilor li se impunea sa nu-si spele ranile timp de câteva zile pentru ca modelul sa ramâna intact. Plata varia de la un cos de pâine, o cantitate de alcool si chiar un cutit.
Unele femei Dulong povesteau ca au fost tatuate cu modelul fluturelui datorita frumusetii lui. Una dintre cele mai batrâne declara: „Imaginea fluturelui este asociata cu moartea in cultura Dulong. Sufletele mortilor se transforma in fluturi”.
Calatoria tatuajelor prin China
In decursul a 4.000 de ani de istorie, tatuarea a evoluat in forme variate pentru a conveni schimbarilor spirituale, personale si culturale de-a lungul timpului. Tatuarea reflecta ideile strabunilor, identitatea si religia si era centrul cosmologiei si a sensurilor vietii poporului care o practica.
Dar pentru cronicarii chinezi printre care si liderii care i se opuneau acestei practici, tatuarea reprezenta o amenintare. Pe de alta parte, faptul ca oamenii tatuati erau diferiti de lumea civilizata, dadea o conotatie negativa obiceiului tatuarii. Din pacate, odata ce aceste practici de nesters au disparut de pe fata pamântului, asa se va intâmpla si cu una din cele mai reprezentative forme de arta indigena chineza. Aceasta forma de arta nu numai ca exprima doar diversitatea valorilor culturale ale tarii dar si o mostenire artistica bogata ce merita pe deplin titlul de „comoara nationala”.
0 megjegyzés:
Trimiteţi un comentariu