Tatuaje din Borneo

Executarea unui tatuaj in stil traditional in Borneo. More »

Alaska: Tribul Tlingit

Tatuajele din triburile Tlingit More »

Angelina Jolie

Tatuajul cu tigrul bengalez a lui Angelina Jolie More »

Tatuaj Maori

Sef de trib Maori More »

India- Nagaland

India: ţărâmul cernelii veşnice More »

Tatuaje Budiste

Wat Bang Phra More »

 

Femei tatuate din Borneo

Femeile razboinice tatuate din Borneo – Tesatorii Skrang Iban

“In nord pana la Brunei si in sud pana la Pontianak in Kaimantan, efectul a fost ca oamenii au invatat sa fuga doar la vederea acestor Iban…daca nu, rezultatul ar fi fost cu siguranta decapitarea. Chiar si copiii de pe intreaga coasta exprimau mare frica cand numele Skrang Iban era auzit. Tesaturi erau facute pe reputatia vanatorilor si unele obiceiuri ca trasul oamenilor dupa ei cu carlige atasate de sulite si apoi taindu-le gatul erau atribuite lor” (Functionar european, Kuching, 1855)

In cultura Iban traditionala, vanatoarea de capete servea pentru a mentine prosperitatea rituala a casei satului prin asigurarea fertilitatii agriculturale si comunitare. Intr-o alegorie Iban, capetele trofeu sunt descrise ca si containere de samanta, care au scopul de a imbogati fertilitatea dealului de orez, mancarea specifica Iban. “Aceasta samanta, explica samanul Guyak, spune ca este furios si plange, pentru ca vrea sa fie plantat ca tinere plante de banana. Aceasta samanta, explica shamanul Lambong, vrea sa fie recoltata asa cum sunt radacinile plantate adanc in sol” Desi capetele taiate sunt considerate falice in natura, sangele curgand reprezinta simbolul datator de viata.

iban_tattoos

In ochii zeilor Iban si stramosilor zeificati, vanarea capetelor nu era doar multumitoare; era si recompensata cu multe daruri. Ca raspuns la vanarea capetelor, spre exemplu, zeul indica locatii in padure unde campurile de orez ar trebui sa fie curatate si plantate; ei protejau campul de orez impotriva unei recolte proaste; ei isi ofereau diagnosticul in timp de boala; si acompaniau barbatii la razboi sau la vanatoare de capete pentru a asigura succes.

Pentru Skrang Iban, vanatoarea de capete era o institutie despre care se credea ca mentine armonia si echilibrul in cosmos. Si, de multe ori, statutul unui barbat nu era definit pana cand nu dovedea succes la vanatoarea de capete. Aceasta dovada nu venea doar in forma unui cap taiat care ar fi fost agatat de barnele casei satului, dar si mai tarziu, din tatuajele completate (pantang) care erau simboluri eterne ale participarii sale in vanatoarea de oameni.

Dar exact asa cum marii razboinici erau tatuati pentru a le marca rezultatele in vanarea de capete, femeile Iban erau femei tatuate ca dovada a rezultatelor lor in tesatorie. Desi multe femei Skrang Iban erau tesatoare adevarate, castigand prestigiu si statut mai bun prin munca lor intensiva, doar cateva erau cu adevarat experte, capabile sa produca sacra patura pua kumbu’ care continea cele mai puternice si complicate designuri si culori.

Razboiul femeilor Iban

Teserea paturilor pua era o munca spirituala periculoasa si era considerata la fel de importanta ca vanatoarea de capete practicate de razboinici. Iban il numeau razboiul femeilor (kayau indu’), deoarece colorarea firului de bumbac in rosu-sange era periculoasa, deoarece aceasta culoare naturala rosie – ca sangele – atragea spirite care ar putea aduce necazuri sau moarte tesatoarei, familiei ei sau chiar intregii case a satului. In general, doar una din 50 de femei stia cum sa faca lichidul rosu sau “stia secretul cantaririi drogurilor pentru o obtine culoarea bogata” (orang tau nakar tau ngar). Erau fix aceste femei carora le era permis tatuaje speciale, care aveau rol protectiv.

Asa cum a fost mentionat, cea mai importanta tesatura a Iban era patura sacra pua kumbu’. Pua avea diferite scopuri, cel mai important fiind acela de a primi capetele proaspat taiate de catre razboinicii Iban. Samanii Iban (manang) foloseau si ei pua. Ei creau locatii sacre cu ele, stand sub pua in anticiparea venirii spiritelor ajutatoare (petara). Petara erau chemate inainte de razboi, ceremonii de vanatoare sau de vindecare.

Intregul proces de creare a pua cerea talent masiv si rabdare, fara a mai mentiona cunostiinte ritualice si actiuni, inclusiv sacrificarea unui porc sau gaina a carui sange sa multumeasca spiritele.

Iban Woman Weaver, Sarawak

Fiecare design tesut avea propriul inteles si energie spirituala iar tesatorii erau nevoiti sa urmeze un tip de comportament ritual cand isi faceau treaba la razboi pentru a evita dezastru personal sau colectiv. Spre exemplu, daca o tesatoare incerca sa faca mai mult decat putea, risca sa invoce mania spiritelor care ar fi facut-o layu sau “stoarsa”. Daca o tesatoarea ar fi creat o pua cu modele antropomorfice (engkaramba) in panoul central, acestea trebuiau sa fie incadrate cu grija cu centipede (kemebai) si puternice designuri sus, jos si lateral. Daca nu, spiritele ar fi putut sa se elibereze din tesatura si sa aduca disarmonie si dezastru in casa satului.

iban_tattooed_borneo_women

La fel ca tatuatorii Iban (barbati), tesatoarele foloseau multe vraji protective in munca lor, in general mici pietre sacre, spini de porc spinos sau chiar meteoriti. In general, locatia acestor obiecte era dezvaluite tesatoarei de catre stramosi in vise. Tesatoarele se fortificau impotriva spiritelor rele muscand bucati de otel pentru a-si intari sufletele. In plus, comunicau cu spiritele ajutatoare (antu nulong) in vise pentru a preveni enervarea altor spirite care urmau sa fie reprezentate in o textila noua si pentru a le avansa “puterea psihica”, in special daca pua avea legatura cu vanatoarea de capete. Asemenea comunicatii supranaturale protejau de asemenea tesatoarele si de acele spirite atrase de vopsele rosii ca sangele folosite in crearea pua care erau aproape echivalente cu sangele uman. Logic, teserea de pua era o sarcina periculoasa fizic si spiritual. Si din acest motiv era considerata complementara vanatoarei de capete a barbatiilor. Tesatoarele experte nu numai ca participau metafori la “razboi”, castigau de asemenea si prestigiu si statut crescut pentru munca lor incarcata spiritual, fara a mai mentiona atentia burlacilor din casa satului.

femei_din_tribul_Iban_Borneo

Tesatoarele experte care participau in razboiul femeilor erau atat social cat si ritual marcate, ca vanatorii de capete, cu mici marcaje pe degete sau alte tatuaje care le acoperea policele. Cu toate acestea, tesatoarele maestre sau cele care posedau cele mai inalte puteri, li se permitea inca o forma de tatuaj; una care convertea energie spirituala de protejare pentru purtator – “pala tumpa” sau “capul de bratari”. Desi extrem de rar azi, pala tumpa’ e atat un tatuaj cat si o mostenire data din mama in fiica. Tatuajul isi ia numele din pozitia in care se afla pe corp, de cele mai multe ori pe antebrat, unde randuri succesive de bratari traditionale sunt purtate. Din putinele pe care am reusit sa le localizez in tara Iban, scorpionul (kala) si centipedul (kemebai) sunt temele ce domina fiecare design pala tumpa’. Mi s-a spus ca se crede ca fiecare creatura este un simbol protectiv, asa cum sunt si in alte populatii indigene din Indonesia, Papua Noua Guinee, Filipine si Polinezia.

tattoo_ink_store_tatuat_aprilie

Cu toate acestea, prin schimbarea stilului de viata si ale valorilor, cele mai puternice pua si tatuaje asociate cu tesutul s-au pierdut. Tesatoarele moderne se convertesc la tesaturi comerciale gata vopsite si motive turistice iar tatuajele pala tumpa’ sunt acum purtate doar de catre cateva experte batrane. Din nefericire, razboiul femeilor si tatuajele asociate cu acesta sunt invadate de catre timpurile schimbatoare. Iar in cadrul generatiei viitoare, probabil ambele forme de arta spirituala vor disparea pe vecie.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*