Tatuaje din Borneo

Executarea unui tatuaj in stil traditional in Borneo. More »

Alaska: Tribul Tlingit

Tatuajele din triburile Tlingit More »

Angelina Jolie

Tatuajul cu tigrul bengalez a lui Angelina Jolie More »

Tatuaj Maori

Sef de trib Maori More »

India- Nagaland

India: ţărâmul cernelii veşnice More »

Tatuaje Budiste

Wat Bang Phra More »

 

Tatuajele Indochinei

Tatuajele Indochinei Mistere supranaturale ale pielii

De peste 1000 de ani, arta tatuajului a fost o parte semnificativă a vieții religioase a oamenilor din Indochina. Integrată într-un sistem religios care cuprinde budismul Theravada, hinduismul, animismul și venerarea strămoșilor, arta tatuajului a evoluat într-un fel de text magic ai cărui practicanți au folosit-o pentru a naviga o lume incertă, impredictibilă și imperfectă, dominată de inamici umani, zei, spirite ale naturii și spiritele celor morți.

În principal practicată de călugări sfinți, bătrâni înțelepți ai triburilor și artiști tatuatori laici, se crede că arta ezoterică nu numai că le atribuie purtătorilor protecție infailibilă împotriva unei varietăți de ghinioane, dar și puterea mistică de a influența comportamentul altor oameni, să transporte sufletele morților in siguranță in lumea de dincolo sau, pur și simplu, să crească ”norocul” unei persoane.

tattoo_ink_store_articole_tatuat

Indiferent care ar fi motivele personale pentru a primi aceste simboluri sacre și durabile, tatuajul în Myanmarul, Thailanda, Laos, Cambodgia și Vietnamul contemporan continuă să se ancoreze ferm credința religioasă ale devotaților pe pielea umană, in văzul tuturor. Deși multe teme tradiționale au fost înlocuite cu versiuni moderne de designuri străvechi, dorința de a fi marcat cu amulete puternice rămâne. De ce, vă puteți întreba? Fiindcă tatuajele sunt văzute ca mediatorii magici între această lume și cea de dincolo care sunt capabile de a canaliza forțe cosmice puternice care transcend natura, mintea, corpul și sufletul.

Mai multe tatuaje magice din Laos, 1940. Primul simbol tatuat se consideră că protejează purtătorul de pumnale, săgeți și gloanțe. Al doilea este o vrajă a iubirii.

Călugări tatuatori din Indochina

Călugar budist thailandez administrând un ”sakyan” sau tatuaj magic unui credincios devotat. În afara tradițiilor religioase ezoterice ale tatuării, istoricii au mai găsit dovezi ale practicii de neuitat într-un cod extrem de elaborat, cu scopuri administrative in Thailanda. În secolul al XVIII-lea, ofițerii armatei (brațe) și curierii (încheieturi) purtau tatuaje specifice pentru a-i distinge de alte ramuri ale armatei. O persoană scutită de munca în folosul statului din cauza unui defect sau diformități putea obține un tatuaj de scutire (sak phikān ). O persoană prea bătrână pentru munca în folosul statului putea obține un simbol pentru cei bătrâni (sak chara). Până și indivizii care tăiau iarbă pentru mâncarea elefanților purtau un tatuaj specific ( sak pen taphun yā chāng), precum purtau și sclavii și copii acestora. Infractorii găsiți vinovați de o crimă împotriva statului primeau un simbol (sau simboluri) pe față. Iar indivizii care falsificau un tatuaj administrativ riscau sa fie uciși, impreună cu întreaga familie.

 

Majoritatea oamenilor tatuați în Indochina vă vor spune că adevarata magie a tatuajelor lor provine de la călugărul budist Theravada care probabil l-a creat. Așadar nu ar trebuie să fie surprinzător ca până și cele mai mici și sărace orașe și sate din toată Thailanda, Laos, Cambodgia și Myanmar mențin temple și călugări tatuatori (numiți ”arjans” în Thailanda sau ”sayas” în Myanmar). Simboluri animale ca tigrul, țestoasa și altele din panteonul hindus (exemplu: Hanuman, Garuda, etc) fac parte din magia unor tatuaje, dar multe ale piei umane sunt marcate cu sfânta katha sau vrăji magice și diagrame (numite ”ang” de către Shans în Myanmar) scrise în Khom (Thailanda, Laos, Cambodgia), caligrafia sacră a anticii limbi Khmer sau Pali (Myanmar), textul canonic sacru de origine indiana. Alte vrăji și rugăciuni sunt uneori tatuate in sanscrită.

Tatuaje cabale purtate de un om Shan în Burma, circa 1930. Printre Shan, un pigment roșiatic care dispărea în timp mai era folosit pentru a tatua clienții. Specific, această culoare era folosită în designuri pentru a induce ”magia dragostei”. Administratorul colonial Sir James George Scott scria in 1896: ”Acest ”drog al seducției” este compus din vermilion amestecat cu o varietate de ierburi și lucruri interesante, remarcabil printre acestea fiind pielea vânătă și uscată a touk-the, ale cărui cântec puternic și fidelitatea față de casa unde își face sălașul și aduce noroc, sunt bine cunoscute tuturor celor care au vizitat Burma. Este foarte puțin folosită, doar câteva puncte rotunde aranjate în forma unui triunghi fiind suficient de puternice pentru a asigura obiectul dorit. Cel mai comun loc pentru ele este între ochi, dar ocazional (tatuatorul) recomanda buzele sau chiar și limba, iar sfatul lui este mereu respectat. Acesta este singurul tatuaj pe care femeile le fac și nu sunt multe cele care îl poartă.”

Katha sunt luate din versetele învățăturilor lui Buddha și sunt fie scrise pe piele sau codate în diagrame criptice pe care numai maeștrii călugari le știu. Katha și diagramele sunt folosite în toate categoriile de tatuare Theravada budistă și versurile specifice depinde de funcția tatuajului în sine. Deși sunt diferite nivele de magie katha, puterea inscripției depinde, în final, de nivelul puterii deținută de călugărul care o face – o temă pe care o voi discuta în detaliu mai jos.

A devotee with a tiger tattoo attends the annual Magic Tattoo Festival at Wat Bang Phra in Nakhon Prathom province

Înainte ca un maestru tatuator sau arjan să facă un tatuaj în Thailanda, el trebuie întâi să îți citească aura, pentru a determina ce design ai nevoie. Bineînțeles, când am făcut călătoria spre unul dintre cele mai faimoase temple ale tatuajului din Wat Bang Phra, toată lumea dorea anticul tatuaj al busolei în 8 puncte, nu numai fiindcă deține magie puternică de protejare dar pentru că Wat Bang Phra este singurul templu din Thailanda care oferă acest tatuaj. Vorbind despre frumoasele păsări tatuate între omoplați, un bărbat mi-a spus: ”De acum, când voi vorbi, toată lumea mă va asculta, fiindcă vocea mea va fi la fel de frumoasă ca trilurile acestor păsări”.

Asemănător cu toate tatuajele magice de acest gen, călugărul care le face recită katha înainte, în timpul sau după sesiunea de tatuare. Aceste versete pot fi recitate în șoaptă sau mormăituri abia auzite de către client. Indiferent de felul recitării, puterea tatuajului nu va funcționa pentru cel tatuat decât dacă continuă să respecte măcar una din cele cinci precepte ale budismului în decursul vieții sale. Așadar, în încercarea de a menține magia tatuajului, bărbații au grijă sa respecte una sau mai multe dintre următoarele doctrine fundamentale: abținerea de la ucidere, furt, minciună, îmbătare și/sau comportament sexual nepotrivit (tipic, aceste tatuaje puternic pigmentate sunt purtate de bărbați, nu de către femei, deși unii călugări vor tatua femei cu tatuaje invizibile din ulei în Thailanda sau, mai rar, cu tatuaje pigmentate în Myanmar sau Laos)

Bineînțeles, oamenii mai bătrâni și mai devotați pot decide să respecte opt precepte incluzându-le pe cele cinci menționate anterior plus abstinența de la prânz, distracții și dormitul pe un pat înalt și lat. Bineînțeles, cu cât mai multe precepte reușeste să respecte o persoană, cu atât mai puternic va fi tatuajul lor!

Totuși, a fost documentat că anumite acțiuni ale oamenilor pot ”dizolva” puterea tatuajelor lor. Un medic ofițer din Burma a scris în 1959 că bărbații care port tatuaje magice nu pot intra într-o cameră unde s-a născut un copil timp de o săptămână. ”Dacă o fac, s-ar putea să își piardă potența sau ”mândria bărbăției” . Bărbații tatuați erau, de asemenea, convinși pur și simplu să nu viziteze casa unde s-a născut recent un copil și, dacă o fac, ”trebuie să se purifice cu apă în care o monedă de aur sau argint a fost plasată (în timp ce recită) o rugăciune specială”. Aceasta este în mod cert bazată pe hinduism, unde se pune mult accent pe  murdăria unei femei la menstruație sau post-partum”.

Indiferent de acesta sau alte tabuuri, cercetătorii spun ca tatuajele magice (katha) au putere datorită cuvintelor ”sacre” care au putere. Dar alții sugerează ca nu cuvintele în sine au acea putere, ci mai bine zis, sursa lor și circumstanțele în care au fost învățate. Spre exemplu, nu se poate ca cineva să memoreze o katha și să se aștepte să fie eficace. Katha trebuie învățată de la un profesor pios sau călugăr cu care trebuie stabilită o relație ritualică adevărată deoarece acești indivizi au kung: un fel de putere care nu se leagă numai de componentele fizice ale corpului dar și de bunătate, altruism sau o favoare pentru care persoana tatuată ar trebui să arate gratitudine și respect. Ființele ca, călugării budiști cu kung sunt puternice și dacă oamenii intră în relația adecvată cu ei, atunci au acces la acea putere. Astfel, prin respectarea preceptelor și fiind o persoană onorabilă, călugării pot crea putere pentru ei înșiși care poate fi dată mai departe către învățăceii sau clienții lor prin tatuare.

tatuaj_tailandez_budist

În afară de vrăji atât de eficace, bărbații din călugărime au acces și la alte feluri de cunoștiințe puternice care pot fi folosite pentru a-și crește puterea. Acest fel de putere devine a lor prin respectarea doctrinelor lui Buddha dar și prin practicarea disciplinei personale: și prin învățăturile călugărilor bătrâni care reprezintă moștenirea fiecărui călugăr de dinainte, incluzându-l pe Buddha și obiectele asociate cu el. Toate aceste puteri le îmbunătățește pe cele ale unui călugăr tatuator oricând face un nou tatuaj.

Călugării tatuatori trebuie, de asemenea, să fie abstinenți. Fără aceasta, nu au niciun fel de putere proprie sau acces la puterea învățătorilor lor și a lui Buddha. Abstinența înseamnă respectarea doctrinelor și onoarea. La rândul lor, călugării ar trebui sa respecte cele cinci doctrine de bază mereu iar acest nivel de abstinență și retragere din fața lumii dă suficientă putere pentru a acorda protecție altora prin binecuvântări ale tatuajelor magice (numite sakyan în thailandeză).

Totuși, cel mai important, și presupunând că acel călugăr are interesul și dexteritatea necesară pentru a deveni un tatuator, el trebuie să aibă cunoștiințele și puterea necesară pentru a face tatuaje eficiente. Această cunoștiință necesară ia forma unei katha folosită în facerea tatuajelor ”vindecătoare” și recitarea acestor vrăji în timp ce tatuează. Fiindcă toate katha sunt recitate din memori, maeștrii tatuatori trebuie să aibă un repertoriu extensiv sau magia tatuajului va fi, în general, ineficientă. Un călugăr mi-a spus: ”Nu poți să subestimezi tatuarea sau să fii tatuat. Trebuie să fii pregătit fizic și psihic de fiecare dată când o faci. Mi-a luat zece ani să învăț arta și știința tatuajelor, incluzând memorarea versetelor sacre (katha) pe care le tatuez pe corpul clienților mei. Toți maeștrii tatuatori trebuie să facă asta”. Și, în acest mod, tatuajele au putere nu numai fiindcă absorb puterea tatuatorului dar și a învățătorilor lui și a lui Buddha și învățăturile lui. Toate sunt surse de putere (kung).

 

O trusă de tatuaj a unui călugăr și alte obiecte magice

 

Uneltele de tatuat pe care le-am văzut în Thailanda seamănă cu o furcă metalică ascuțită de 60 de centrimetri, despicată la un capăt vreo 5 centimetri pentru a forma un vârf dublu ascuțit ca acul. Aparate similare sunt folosite și în Myanmar dar sunt mai grele, scurte, vârful dublu e mai lat iar unealta are o ”greutate” de tatuaj în forma unei zeități sau alt personaj puternic. Unelte de aur și argint se spune că au fost făcute pentru membrii familiei regale burmaneze dar niciuna nu a supraviețuit până în zilele noastre. Oricum, spațiul creat între vârful dublu de ac are rol de rezervor pentru pigmentul tatuajului. În Thailanda, aceste unelte arată foarte mult ca cele pentru shish-kebab folosit pentru a prăji carnea și legumele pe grătar.

uneltele_de_tatuat_tailandez

Unii călugări folosesc un stil punctat liniar, pe când alții ajung să aibă linii atât de fine încât par făcute de mașini. Cerneala folosită de călugări sunt rețete personale și se crede despre unele că au propriețăți ”protective” datorită ingredientelor lor neobișnuite (și magice). Spre exemplu, unii arjani din Thailanda folosesc lemn de santal, îmbibat în ierburi sau ulei de susan alb. Ulei extras din animale sălbatice ca elefanții în călduri, vezica biliară a tigrilor, urși, piton sau chiar venin de cobră sau grăsimea de sub barbă a unui cadavru se spune că sunt folosite. Alții mi-au menționat ca pielea exfoliată a unui călugăr respectat a fost adaugată la cerneală chinezească amestecată cu apă sfințită pentru a-și face pigmentul. În aceste situații se crede ca tatuajul astfel creat din asemenea cerneală ar cauza oamenii care interacționează cu purtătorul să se comporte de parcă ar fi în prezența unui călugăr; adică, tatuajul i-ar face să fie oarecum pios și să trateze purtătorul cu respect.

 

Niciunul dintre bărbații care intră în spațiul de lucru al unui călugăr nu scot un cuvânt înainte de a fi tatuați și, de obicei, doi prieteni bărbați vor întinde pielea clientuluo pentru călugăr. Unii clienți încep să tremure și să intre în transe minore când sunt tatuați, pe când alții intră în meditație profundă. În afară de mormăitul ocazional al unui client semi-posedat, zonele din jurul spațiului unde lucrează călugărul sunt straniu de liniștite. Indiferent de client, care poate fi posedat sau nu, călugării continuă să muncească introducând pigmentul sub piele, oprindu-se numai pentru a șterge sângele care curge. După ce tatuajul este complet, călugărul mormăie o rugăciune și suflă pe tatuaj pentru a-i activa puterea magică. Această acțiune de asemenea fuzionează clientul cu puterile meditative și transcendentale ale călugărului precum și ale lui Buddha.

Unealtă burmaneză de tatuaj din colecția autorului cu ”greutate de tatuaj om-elefant”, circa 1920. Sunt foarte multe varietăți de greutăți de tatuaj și se crede că fiecare figurină adaugă puteri specifice tatuajului în sine. Spre exemplu, figura lui Zawgyi, un alchimist dotat cu puteri supranaturale, ar fi fost în designul unui tatuaj cu puteri religioase sau protective. Greutăți cu reprezentări ale lui Bawdithada adaugă putere și protecție. O greutate de tatuaj cu Mintha, un prinț erou al Burmei, se presupune a fi folosit ca designul aplicat să aibă rol de înfrumusețare. Iar greutăți care incorporează demoni Belu ținând un badashinlon (sferă din mercur) sau piatră filosofală adaugă noroc. Exemplul din această poză, probabil a îndeplinit o funcție similară deoarece mai mult ca sigur îl reprezintă pe zeul hindus Ganesh. Desigur, elefantul este asociat și cu putere mare care este un alt atribut pe care clienții îl doresc încorporat în corpurile lor.

Din experiență personală, pot spune cu mâna pe inimă că, călugării tatuatori lucrează foarte repede. Și, într-o secundă, încă un tigru, sfanta katha, Buddah sezand sau alte tatuaje magice apar pe carnea umana. Tatuajele mici sunt completate in zece-cinsprezece minute, dar designuri mai complexe pot dura de doua ori mai mult.

Preturile nu sunt fixate si este, de obicei, la latitudinea clientului sa faca o ”donatie” calugarului si templului pentru serviciile lor. Aceste tranzactii pot sa includa o mica cantitate de bani (de obicei, sub un dolar) pe langa un boboc de lotus, tamaie si, poate, doua pachete de tigari mentolate sau normale. Asemenea daruri au menirea de a ”aduna bunavointa” (Tham Boon in tailandeza), un concept budist similar (dar nu identic) cu karma pozitiva. Bunavointa pare a creste in timp, fiind augmentata de actiuni karmice pozitive (boon), dar, in acelasi timp, sa fie redusa de actiuni pacatoase (baap). Se vorbeste adeseori despre bunavointa ca fiind sursa norocului, ca practica religioasa (spre exemplu, ruga) si ca un fel de moneda morala. Orice actiune binevoitoare sau inteleapta creaza bunavointa, dar una dintre cele mai puternice moduri de a face bunavointa este prin a dona mancare, bani, haine sau alte obiecte calugarilor budisti. Alta modalitate de a face bunavointa, in afara de a deveni calugar, este sa sponsorizezi constructia unui templu sau sa sponsorizezi repararea sau restaurarea unui templu.

Vorbind in mare, exista patru clase de tatuaje care pot fi primite: cele care actioneaza asupra altora, facandu-i sa il placa sau sa se teme de purtator; cele care actioneaza asupra purtatorului, crescandu-i indemanarea cu cuvintele facandu-l pe ascultator sa faca ce ii se spune si imbibandu-l cu curaj sau alte tatuaje care ii cresc agilitate; si tatuaje care creaza o bariera protectiva in jurul persoanei care previne animalele de toate felurile de a-l musca (in special serpii veninosi), cutitele de a-l taia, gloantele de a intra in corp si focul de a arde corpul. Tatuajele magice, fie pentru acestea sau alte scopuri (exemplu, pentru sanatatea eterna), sunt, intr-un fel, ca medicina profilactica si pot fi considerate ca un fel de vaccinuri impotriva diverselor boli sau nenorociri. Dar sunt si alte tatuaje pe care nu le poti vedea fiindca sunt invizibile. Acestea sunt tatuajele cu ulei despre care se spune ca sunt la fel de puternice ca si cele pigmentate. Unii calugari folosesc uleiul de susan sau nuca de cocos in care sunt amestecate alte ierburi si lemn de santal. Multi dintre cei mai puternici arjani sunt plini de acest gen de tatuaje, in timp ce altii poarta o combinatie dintre cele doua.

Credinta in potenta acestora si a altor forme de tatuaje magice este, cu siguranta, la fel de neeradicabila ca si designurile stravechi. Dar, un document din 1881 arunca niste lumina negativa asupra potentei unui tip de tatuaj. Mai exact, un tanar birmanez a dorit forma marei pasari peguan byeing sau egreta tatuata pentru a-l proteja de inec. O data ce designul a fost completat, tanarul a sugerat ca un experiment sa fie facut pentru a confirma puterea tatuajului.

 

Astfel, mainile si picioarele i-au fost legate si a fost aruncat din barca in raul Rangoon. Curentii raului erau foarte periculosi iar sarmanul individ nu a mai fost vazut niciodata. Tatuatorii, maestru si ucenic, au fost acuzati de crima (de catre britanici) si condamnati, dar marea majoritate a populatiei birmaneze erau de parere ca cei doi au fost foarte prost tratati si ca nu erau sarlatani deoarece probabil au facut o greseala astronomica in calcule inainte de a face tatuajul.

Tanar birmanez cu ”pantaloni” tatuati, circa 1900. Acum o suta de ani, opiu era dat tinerilor din Burma pentru a usura durerea tatuajelor lor, in special cand erau plasate pe zona sensibila a coapselor si genunchilor. Designurile erau variate si includeau creaturi legendare (regele canibal Bawdithada), bestii mitice si monstrii, tigrii (singha), dragoni (naga), regele maimuta hindus Hanuman, pasari si alte animale populare. Barbatii le alegeau pe acestea si alte creaturi cu credinta ca instinctele lor naturale vor fi transferate prin imaginea tatuajului in corpul uman. Soldatii si hotii (dacoit) preferau tigrii si alte feline deoarece credeau ca le vor obtine puterea, camuflajul si agilitatea. Se credea ca Hanuman este imaginea longevitatii, in timp ce oamenii care doreau protectie impotriva gloantelor, sabiilor si batailor aveau imaginea lui Bawdithada tatuata pe corpurile lor.

 

Tatuatorii laici in Mandalay de multe ori recitau povesti in timp ce executau tatuajele pantaloni ale clientilor birmanezi pentru a le imbiba cu putere. Urmatoarea poveste (circa 1900), care trebuia repetata de sapte ori in timpul sesiunii, se presupunea ca va face ca clientul sa aiba sarm in dragoste: ȚEram un Kootah Min, eu. Pe vremea cand Papawadee era regina mea, cand am invins regii celor sapte tari care au venit dupa mana ei in casatorie. De-a dreptul frumoasa ea era, mandra ca floarea malla cand parfumeaza padurile cu mirosul ei. Eu marele Koothah Yaza!” (Kootha Yaza este eroul uneia dintre cele 510 Zaht sau povesti Jataka care prezinta vietile anterioare ale lui Buddha)

 

Alt tip de tatuaj birmanez in care numai cei mai puternici saya se puteau specializa era cel al ah kyan sau ”medicamentul violent”, care avea puterea de a transforma un om obisnuit intr-un Bawdithada sau supra-om – invincibil, destructiv si incredibil de puternic. Cu toate acestea, daca ritualul care acompania tatuarea nu era facut cum trebuit, tatuajele aveau puterea de a distruge mintea clientului si l-ar fi innebunit. Spre exemplu, ”nebunii” ar fi frecventat cimitire, sapand si incercand sa devoreze cadavre ca un strigoi.

 

Traditia ah kyan isi are originile cu regele canibal Porisada al Indiei sau Bawdithada, dupa cum il cunosc birmanezii. Setea lui irezistibila pentru carne, intai de vaca apoi de om, a dus, intr-un final, la pierderea regatului si exilarea acestuia in jungla unde a devenit un atlet desarvarsit care era capabil sa ”alerge ca un leu” printre altele. In final, a fost salvat de catre Buddah reincarnat si din acest motiv se crede ca tatuajul ah kyan are atat de multa putere daca poate fi stapanit de cel care il poarta. Unii scriitori sugereaza ca sunt trei designuri asociate cu el, fiecare prezentand un episod al vietii sale. In timp ce altii sugereaza ca sunt si alte tatuaje care imbiba puterea lui Bawdithada. Un document din secolul al XIX-lea tarziu descrie ah kyan in detaliu:

 

Una dintre cele mai ciudate si mai extraordinare superstitii ale birmanezilor este conectata cu tatuarea si se numeste ”Bandee-tha” (Bawdithada). Cand un birmanez credul a dorit sa devina un mare razboinic, sau, probabil, un mare hot si talhar, cere sfatul unuia dintre acesti ”doctori” (saya), care ii sugereaza sa faca rost de o bucata de carne de vreo treizeci de centimetri dintr-un cadavru uman. Carnea unui om mort prin spanzurare sau care a murit duminica este de dorit. De asemenea, anumite parti ale corpului, nasul, degetele si urechile in special, fiind uscate si amestecate cu grija cu diferite droguri magice, se folosesc in prepararea cernelii (tatuajului). Dupa ceremonii elaborate, statuia unei feline sau a unui demon sau ”beloo” (belu) a fost tatuata pe pieptul pacientului cu medicamentul (pigmentul) preparat, in timp ce el musca si mesteca bucata de carne cruda de om. Efectul presupus al acestei minunate si dezgustatoare operatii ar fi sa ii permita omului sa sara ca o felina distante incredibile – treizeci de metri ar fi un nimic; sau sa il doteze cu puterea, ferocitatea si agilitatea unui demon. Se stie un caz cand rudele unui criminal care a fost spanzurat i-au vandut cadavrul acestor ”doctori”, asa cum sunt numiti, dupa ce le-a fost dat lor pentru inmormantare de catre autoritati. Autorul a avut odata un caz in care, dupa, in cadrul executarii datoriei, ce a asistat la executia unui criminal, neavand nicio ruda care sa ii ia cadavrul, a fost inmormantat; dar, asa cum am primit informatia, deschizand mormantul dupa cateva zile, cadavrul a fost gasit mutilat asa cum a fost descris mai sus (Forbes 1878).

 

J.G. Scott (1896) a adaugat detalii suplimentare, incluzand efectul ”innebunitor” ale unui asemenea tatuaj pe un tanar birmanez pe care il cunostea. Acest tatuaj a fost administrat de catre un maestru tatuator nomad care nu era neaparat un calugar dar care se poate sa fi fost un preot exilat dar, mai degraba un fel de ”doctor” (descris de Forbes mai sus) care era, de asemenea, numit saya un traditia budista. Acesti barbati erau talentati atat in medicina traditionala cu ierburi dar si medicina care canaliza puterea lui Buddha. Uneori aveau unul sau mai multi ucenici si mereu aveau la ei parabaik sau o carte cu designuri. Dupa ce saya a desenat modelul dorit, el ar intinde pielea clientului plasandu-si piciorul la cativa centimetri de design si aplecandu-se intre genunchii despartiti pentru a executa tatuajul. Uneori coapsele clientului se umflau atat de tare incat nu mai era capabil sa umble o saptamana sau chiar mai mult. Si este incredibil de aflat ca rata mortalitatii ca urmare a infectiei era in mare parte neglijabila. Poate asta spune mai multe despre puterea magica despre care se credea ca este in saya si emana din acesta. Asa cum Scott a scris acum peste 100 de ani:

Sunt doar cativa saya care stiu medicamentele necesare si incantatiile si si mai putini oameni care au curajul de a supune operatiei, pentru ca sunt multe cazuri in care mintea oamenilor a cedat in timpul procesului si care se plimba prin cimitire, aratandu-si dintii si cautand cu disperare oase si carne de om pe care sa le roada. Si, nesurprinzator, de vreme ce unii tatuatori ii fac sa roada carnea unui om care a fost spanzurat in timp ce modelul este tatuat pe piept (!).

 

Unii devin Baw-dee-thah-da fara sa stie si fara necesitatea bolnavicioasa de a mesteca carne de om ca un strigoi. Stiu un caz intr-o manastire. Pacientul era un elev de vreo paisprezece ani. Un tatuator Shan plimbandu-se prin tara a petrecut cateva nopti acolo si baiatul, atras de povestiile stranii ale tipului, a reusit sa adune multa mancare buna pentru el din mancarea manastirii. Recunoscator, si neavand ceva mai buna sa ii ofere, fiindca era foarte sarac si fara casa, saya a tatuat pe baiat un model cu un singur medicament, mormaind fraze ciudate tot timpul. Apoi a plecat nespunand nimic altceva decat ca il va face pe baiat puternic.

 

In aproximativ o luna, baiatul arata semnele ca era un Baw-dee-thah-da. Sarea inaltimi imense si fugea peste tot, cara cu cea mai mare usurinta greutati pe care nimeni nu le putea misca. Abatele l-a inchis in sadeik, cutia in care se tin manuscrisele din frunza de palmier; a iesit fara sa strice incuietoarea in vreun fel, a sarit pe acoperisul manastirii, treisprezece metri in aer si a aterizat invartindu-se fara sa se raneasca in vreun fel. Era un baiat cu o personalitate timida iar acum devenise artagos si nesigur, iar cu puterea lui imensa, foarte periculos. S-a calmat doar cand un calugar i-a predicat legea. Facea mereu lucruri de necrezut; intr-o zi a trecut raul din fata manastirii, tinand ohk-ul sau canistra cu mancare a unui calugar in mana. Adancimea apei era peste sase metri, dar nu ii trecea de brau. Intr-o alta ocazie, un copac care era taiat a cazut pe el. S-a scufundat in pamant si a iesit complet sanatos…Dupa cativa ani a devenit dacoit (talhar) dar un ascetic sfant l-a intalnit, l-a calmat cu payeht gyee (predici Pali si forme de venerare) si apoi, cu un cui ruginit si medicamente sacre, a scos modelul pus cu asemenea rezultate lamentabile de catre shan saya…el a avut noroc; majoritatea Baw-dee-thah-da trebuie sa fie omorati in somn.

In afara de asemenea tatuaje magice, alte vraji erau folosite de barbatii din Indochina pentru a se proteja. Uneori aceste obiecte includeau rubine, sfere de mercur, argint, aur sau discuri de plumb, piese de carapacea unei testoase si bucati de corn care erau binecuvantat de un preot si apoi implantate in piele. Majoritatea acestor obiecte sfintite mai contineau si incantatii scrise pe ele sau animale mistice pentru a le augmenta efectul supranatural. Pesti marcati, maimuti, crabi sau pauni apareau pe aceste talismane si aveau legatura cu diferitele forme pe care Buddha le-a avut in vietile sale anterioare inainte de a lua forma umana. Se crede ca aceste animale erau imbibate cu inteligenta si intelepciune si daca erau purtate, transfereau aceste abilitati purtatorului. Doi scriitori din secolul XIX care se concentrau pe Burma (Myanmar-ul de astazi) au descris aceste talismane dupa cum urmeaza:

 

Nu este chiar atat de nemaiauzit sa te intalnesti cu un Shan cu mai multe butoane pe piept, care ascund talismanele pe care si le-a introdus ca vraji pentru a-l face imun impotriva glontului si sabiei…Multi dacoit (hoti) faimosi au randuri lungi si curbe de la ele pe piept, aratandu-se ca niste mici butoane prin piele. Cand ajung in inchisorile englezesti, se cunoaste un intendent energetic care le taia afara, in cazul in care erau piese de argint sau aur sau poate pietre pretioase care ar fi putut fi folosite pentru a mitui gardienii. Rezultatul obisnuit este acela de a distruge optimismul hotului. O data ce continuitatea a fost intrerupta, sfintirea dispare.

 

Traditii tribale ale tatuajelor din Myanmar, Vietnam si Laos

 

In afara de tatuajele magice ale traditiei budiste Theravada, cateva triburi indigene din Indochina practicau si forme unice de marcare a fetei si corpului. Se presupune ca aceasta traditie intre Chin, Asho si Dai din Myanmar a fost dezvoltata pentru a discuraja negustorii de sclavi din a rapi femeile frumoase din aceste zone ”pentru regele birmanez”. Bineinteles, Chin, ei insisi, spun ca tatuajele faciale ale unei femei o fac mai frumoasa in ochii privitorului, facand precedenta  (si vechea) explicatie greu de justificat.

Traditii tribale ale tatuajelor din Myanmar

Femeie Laytu Chin, Myanmar.

Fetele Laytu erau tatuate inainte de casatorie si, de obicei, de catre barbati. Tatuajele lor faciale sunt alcatuite din modele geometrice complexe si amintesc de cusatura unei textile fine. In alte regiuni din Birma aborigeana, schite pigmentate erau aplicate intai pielii si apoi batuta cu tepi din arborele de lamaie, bambus sau spin de porc spinos. Pigmentii erau derivati din sucurile fermentate ale plantelor din zona.

Chin, ca budistii Theravada din Indochina, tineau, de asemenea, festinuri marete si faceau sacrificii cu animale pentru a castiga bunavointa. In loc de a oferi bunuri lumesti lui Buddha ca sa asigure karma pozitiva, Chin incercau sa obtina status in lumea aceasta si in cea de dincolo prin multumirea spiritelor (stravechi) ale casei si ale satului cu sacrificii ritualice. Aceste ”festinuri ale bunavointei” cum erau numite, erau tinute nu numai ca sa beneficieze gazdele, ci si familia acestora si stramosii. In acelasi timp, aceste adunari cresteau statusul casei in timpul festinului si redistribuirea mancarii (exemplu bunuri de casa si mancare, in special carne mithan), si se credea ca contribuie la fertilitatea comunala.

Mithan (Bos frontalis), un fel de bizon, este considerat cea mai de pret posesiune a oricarui Chin iar bogatia unei persoane este determinata de numarul de capete pe care le detine. Orice festin al bunavointei sau alt festin de sarbatoare, ca acelea pentru o recolta bogata sau uciderea unui animal mare (tigru sau elefant), necesita sacrificiul a cel putin un mithan pentru ca spiritele i-au rasplatit cu cea mai mare valoare a sacrificiului.

Desi este foarte putina literatura asupra artei tatuajului Chin (ceva nefericit, desi misionarii baptisti americani au invadat regiunea in jurul 1900), eu cred ca in stravechime un festin de sarbatoare care includea sacrificiul unui mithan era tinut atunci cand se marca o fata. Motivul pentru care sustin asta este deoarece Naga indigeni care traiau la nord de Chin – in Myanmar si India – sarbatoreau primele tatuaje ale unei fete prin sacrificiul unui mithan (acolo se numeste mithun). Printre Naga, festinul de sarbatoare care urma era ca un festin al bunavointei pentru ca familia fetei tatuate oferea daruri de hrana si alte bunuri celor care participau. La randul lor, isi aratau statutul si bogatia comunitatii. In plus, costul pentru un tatuaj Naga (sau chiar si Chin) era mare conform standardelor locale si nu orice familie isi permitea sa plateasca pentru unul.

 

In orice caz, Chin chiar sacrificau animale incluzand mithanul pentru a determina daca un eveniment propus ca o casatorie, nastere, campanie de razboi sau selectarea unui nou sat sau loc de casa era de bun augur. Sacrificiile animalelor erau de asemenea facute si pentru a asigura o recolta buna sau pentru a vindeca bolile si a termina perioadele de nenorociri, ca seceta. Desi femeile Chin au continuat sa poarte marcajele extrem de elaborate ale stramosilor lor, guvernul efectiv a interzis aceasta practica dureroasa in zonele Chin sudice in 1950 si, mai recent, in zonele inaccesibile nordice in 1990 citind ”situatii de igiena precara”. Indiferent, fiecare grup Chin avea propriul design de tatuaj si poti cu siguranta sa iti dai seama de unde e o femeie bazat doar pe tatuajul facial daca stii cum sa il citesti.

Femeile din tribul Mang din Vietnam purtau si ele tatuaj pe fata. Numit khuoi luong acest marcaj erau necesar pentru o calatorie usoara in lumea de dincolo. Daca o femeie nu era marcata inainte de moarte, se crede ca stramosii ei o vor impovari cu munci grele. La randul ei, sufletul torturat va plange in lumea celor vii pentru a i se usura povara.

Femeile Laven si Katu din platour Bolaven din sudul Laosului erau marcate cu tatuaje faciale si corporale si asa erau si barbatii Katu. Dar din 1920 membrii ambelor triburi nu si-au mai taiat fetele cu spini de acacia ca ritual de devenire adult.

Mai exact, Katu, care traiau si in parti din Vietnam, foloseau un motiv popular numit ”doamna dansand” sau padil yaya in artele lor. Acest motiv era tatuat in mijlocul fruntii sau alte parti ale corpului si mai era incorporat ca element decorativ in textile, casa comunitara (guol), sculpturile de la poarta satului si pietre de mormant. Dar simbolul era si numele unui dans care era executat in timpul sacrificiilor de animale, ceremonii de ruga agriculturale sau pentru ploaie dar si in ritual de vanatoare (exemplu la intoarcerea razboinicilor victoriosi)

Academicianul francez Bezacier (1951) spune ca tatuajele padil yaya nu erau exemple mot-a-mot ale unei femei dansand; ci mai degraba simbolizau un mod de a proteja sufletul uman. Bezacier a documentat ca barbatii Katu purtau in mod tipic aceste designuri, nu femeile, crezand ca ii pazeau de dezastrele aduse de spiritele rele. O functie secundara a tatuajului era ca ii imbiba pe purtatori cu intelepciune si noroc, si, in general, liderii satelor, care erau barbati, primeau acest tatuaj.

Alti cercetatori sugereaza recent ca ”doamna dansand” are o semnificatie mai profunda pentru ca simbolizeaza, la baza, ”Mama Orez”, o zeitate agriculturala majora in panteonul Katu. Comparata cu coreografia sacrului dans padil yaya, detaliile caracteristice ale temei tatuajului pot fi descifrate: fiindca, in timpul dansului, care continua sa fie executat chiar si in ziua de azi, mainile femeilor sunt spre cer intr-o incercare de a se ruga zeilor cerurilor si pamantului pentru binevointa lor.

Pentru ca Katu au in general agricultura de subzistenta care nu folosesc fertilizator si se bazeaza pe natura pentru ploaie, au creat padil yaya ca un sacrificiu frumos pentru a imbuna zeii. Au incorporat de asemenea simbolul ”doamnei dansand” sau al Mamei Orez in toate artele lor materiale ca o ruga permanenta pentru ea. Astfel casa satului (guol) unde multe dintre ritualurile comunitatii aveau loc, a fost decorata cu multe desene padil yaya. Iar atunci cand ”festivalul orezului nou” (cha avi teme) si festivalul samantei erau tinute in fiecare an, un nou guol era inaugurat sau cand era o epidemie sau foamete sau cand era o noua cladire sau ceremonie de razboi, padil yaya mereu era dansata.

Mai exact, padil yaya era dansata in timpul festivalul samantei pentru a implora zeii pentru o recolta bogata. In timpul festivalului orezului nou, samante de orez erau puse in mainile dansatorului ca o ofranda spre zei, in special Mama Orez – zeul orezului. In timpul unei campanii de razboi reusite, padil yaya era executata pentru a multimi zeilor care au avut grija ca razboinicii Katu sa nu fie raniti. In festivalele mari, ritual ”injunghierii bizonului” acompania dansul padil yaya. Acest ritual implica sase femei rotindu-si corpurile in timp ce se miscau ritmic pe varfuri in jurul unui stalp (sinuar, ”stalp pentru injunghierea bizonului”) in centrul satului unde sacrificiul animalului era facut. Intre timp, sase barbati cu scuturi si sulite executau tantung, un dans al vanatorii. Un vizitator recent intr-un sat Katu in Laos povesteste ceremonia sacrificiului si dansul barbatilor:

In timpul ceremoniei, barbatii satului poarta masti de lemn, isi ridica sulitele si scuturile de lemn si danseaza in jurul bizonilor din centrul cercului format de casele lor. Dupa o perioada predeterminata de dans, oamenii se indreapta spre bizon si ii injunghie. Carnea este divizata intre sateni si fiecare casa pune o bucata intr-un cos pe un stalp in fata casei ca ofranda pentru spirite.

In mod interesant, aceasta ceremonie imi aduce aminte de activitatile de creare a bunavointei ale Chin din Myanmar. Dar, oricum, bizonii sunt sacrificati in toata Indochina si Asia de Sud Est ca ofrande pentru spirite cu scopul de a chema puterile divine ale universului ca sa protejeze si binecuvanteze comunitatile umane de sub supravegherea lor.

Laven (uneori Lawae), un trib inrudit si vecin cu Katu din Laos, continua sa poarte tatuaje faciale. Cu toate acestea, doar femeile grupului le poarta si, surprinzator, aceste designuri urmaresc in detaliu tatuajele padil yaya purtate de barbatii Katu. Desi ambele grupuri vorbesc limbi apartinand familiei antice Mon-Khmer, ceea ce nu se stie este de ce fiecare grup au restrictionat specific motivul tatuajului la femei (Laven) sau barbati (Katu). Alta diferenta este ca unele femei Laven poarta, de asemenea, versete buddhiste si katha pe spatele lor sau alte parti ale corpului pe cand acest obicei este mult mai rar la Katu. In mod tipic aceste modele au fost abreviate la cateva litere cheie in sanscrita, un obicei laosian tipic, care fie stateau individuale sau erau incluse in cercuri sau patrate in diagrame mistice.

O familie magica

In toata Indochina, oamenii care detin propriile tatuaje magice actioneaza cu un set de prezumtii despre natura lumii, fiintele si fortele din ea si felul in care aceste taramuri sunt legate. Si fie ca un credincios cauta protectie, forta, influenta sau invulnerabilitate, cultura tatuarii religioase formeaza un sistem integrat de idei si sfaturi care sunt folosite pentru a interpreta lumea si a-i organiza actiunile zilnice. In orice caz, interesul contemporan al artei amuletice a tatuajului nu este legat doar de credinta ci si de incertitudine. Chiar daca modernizarea, tehnologia si medicina vestica au erodat obiceiurile stravechi in multe zone, povestile despre fortele mistice din spatele tatuajelor magice care asigura siguranta, siguranta sociala si sentimentul de bine continua sa circule in comunitatile tatuate. Asta imi aduce aminte de o fraza a unui arjan buddhist care mi-a spus-o dupa ce mi-a tatuat spatele cu modele protective: ”Cei care au tatuaje magice sunt o mare familie, ajutandu-se reciproc. Acum vei fi pe vecie legat de toti acei oameni care au purtat aceste tatuaje de mii de ani”

Share

One Response to Tatuajele Indochinei

  1. Inky says:

    Un articol deosebit despre tatuajele magice, respectiv despre tatuajele indochinei. tattoo ink store

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*